Автор работы: Пользователь скрыл имя, 24 Октября 2013 в 13:24, доклад
Odată cu introducerea reformei, învăţământul românesc e angajat într-o permanentă căutare de soluţii, recomandări, oferte care să contribuie la îmbunătăţirea procesului instructiv- educativ.
S-au stabilit şi încă se stabilesc direcţii prioritare ale ridicării calităţii învăţământului primar.
Revizuirea curriculum-ului şcolar de Ştiinţe ale naturii pentru ciclul primar a fost determinată de următoarele aspecte:
- introducerea la clasa I şi a II-a începând cu anul şcolar 2003-2004 în aria curriculară Matematică şi Ştiinţe ale naturii a disciplinei Cunoaşterea mediului vine să realizeze o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina Ştiinţele naturii studiată la clasele a III-a şi a IV-a,
După predarea acestei lecţii, elevii şi-au adresat întrebări de tipul:
15) Explozia stelară:
Starburting (engl. „star”=stea, „burst”=a exploda), este o metodă de dezvoltare a creativităţii, similară braimstormingului.
Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare.
Cum se procedează:
Se scrie ideea pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea.
Ce? Cine? Unde? De ce ? Când?
Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare. (Cine? Ce? Unde? Când? De ce?)
Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup.
Organizată în grup, metoda facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstorming-ul dezvoltă construcţia de idei pe idei.
Etape:
Metoda este uşor de aplicat oricărei vârste şi unei palete de domenii.
Avantaje:
- stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală;
- dezvoltă capacităţile de intercomunicare, de respect pentru opinia celuilalt;
- stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a selecţiona esenţialul;
- dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea);
- ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi şi în mod independent;
- stimulează efortul şi productivitatea elevului;
- este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite pentru evaluare.
Impact:
Exemplu: „Protejarea mediului”
6. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE
Pregătirea şi proiectarea desfăşurării procesului instructiv- educativ reprezintă o condiţie necesară. Procesul de instrucţie şi educaţie – ca activitate conştientă, organizată şi întreprinsă sistematic, orientată în direcţia atingerii unor finalităţi- presupune o temeinică organizare a acţiunilor şi proceselor prin care se realizează.
În ansamblul proceselor şi operaţiilor pe care le implică tehnologia didactică, un loc distinct şi un rol important îl deţine prefigurarea cât mai precisă a demersului ce urmează a fi întreprins, definindu-se scopurile, organizarea, procesele ce se vor desfăşura, mijloacele folosite, etc.
Activitatea didactică devine cu atât mai rodnică cu cât este mai temeinic şi minuţios pregătită, anticipată.
Proiectarea activităţii didactice se constituie ca ansamblu de procese şi operaţii de anticipare a acesteia, asigurându-i un caracter mai sistematic, raţional şi, în consecinţă, o eficienţă sporită.
În contextul noului Curriculum Naţional „personalizarea demersului didactic are rolul să încurajeze gândirea didactică (I. Leahu, M. Singer). Astfel dascălul are o mai mare autonomie în luarea deciziilor:
Programa şcolară, parte a Curriculum-ului naţional defineşte totalitatea programelor formulate pentru un anumit nivel, la fiecare disciplină de studiu. În accepţia curruculum-ului actual programa şcolară centrează sctivitatea didactică pe elev, conferind acestuia realizarea unui traseu propriu de învăţare potrivit aspiraţiilor şi talentelor sale. Ea se pliază unei citiri personalizate, fapt ce constituie unul din argumentele activităţii de proiectare în care sunt implicaţi deopotrivă învăţători, în calitate de îndrumători ai actului educaţional şi elevii, în calitate de participanţi activi şi conştienţi la acesta. Este de semnalat deosebirea fundamentală, dezvoltată ca principiu de programele actualului curriculum, poate nu sunt suficient înţelese şi sigur insuficient exploatate, faţă de fostele programe analitice (documente având în centrul activităţii didactice ideea de programare a traseului elevului către un ţel cunoscut şi impus, în care atât învăţătorul cât şi elevul erau doar executanţi ai unui program de instruire menit să reproducă social o anumită stare de fapt).
Ca document normativ programa şcolară stabileşte obiectivele actului didactic, în timp ce, ca document reglator ea oferă sugestii asupra modului în care aceste obiective pot fi atinse prin intermediul activităţilor de învăţare.
Dascălul poate regrupa conţinuturile programei în unităţi de învăţare şi poate opta pentru activităţile de învăţare recomandate de programă sau poate construi activităţi proprii astfel încât să atingă obiectivele de referinţă.
Unitatea de învăţare:
Documentele de proiectare diddactică întocmite de dascăl sunt:
Planificarea calendaristică presupune:
Planificarea calendaristică poate fi întocmită pornind de la următoarea rubricaţie:
Disciplina: ……………..
Nr. de ore pe săptămână: ......
Unitatea de învăţare |
Obiective de referinţă |
Conţinuturi |
Nr. de ore |
Săpt. |
Observaţii |
(titlul) |
(indici numerici ai obiectivelor de referinţă din programă) |
(titluri din lista de conţinuturi a programei) |
(modificări ulterioare) |
Proiectul unităţii de învăţare presupune:
Proiectul unităţii de învăţare se poate întocmi pornind de la următoarea rubricaţie şi răspunzând la întrebări:
Nr. de ore / săptămână: ……
Perioada: …………
În ce scop voi Ce voi face? Cum voi face? Cu ce voi face? Cât s-a realizat?
face?
Secvenţele unităţii de învăţare |
Obiective de referinţă |
Conţinuturi |
Activităţi de învăţare |
Resurse |
Evaluare |
(fazele modelului de predare- tipuri de lecţii: familiarizare, structurare, aplicare) |
Obiective de referinţă se asociază cu elementele de conţinut |
(detalieri de conţinut) |
(sarcini de învăţare; forme şi modalităţi de comunicare a rezultatelor învăţării |
(resurse materiale, resurse umane şi resurse procedurale) |
(instrumente de evaluare) |
Proiectarea pe unităţi de învăţare oferă o serie de avantaje, faţă de proiectarea tradiţională centrată pe lecţie, precum: coerenţa mediului de învăţare prin asigurarea unei viziuni de ansamblu, pe termen mediu şi lung, asupra învăţării; posibilitatea implicării elevilor în „proiecte de învăţare personală” care să determine accentuarea explorării şi reflecţiei; posibilitatea unei mai bune utilizări a timpului de către cadrul didactic; o nouă perspectivă de abordare a lecţiilor.
Actualul plan de învăţământ respectă acelaşi principiu al flexibilităţii, prin existenţa plajelor orare la toate ariile curriculare, cu excepţia celei referitoare la Om şi societate şi prin posibilitatea optării pentru 1 până la 3 ore în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii.
Disciplina Cunoaşterea mediului este introdusă în curriculum-ul clasei I începând cu anul şcolar 2003- 2004, asigurându-se astfel o continuare a cunoaşterii şi înţelegerii componentelor mediului înconjurător cât şi a satisfacerii interesului copiilor pentru lumea în care trăiesc.
Clasa I
Se studiază:
Clasa a II-a
Se studiază:
Disciplina Cunoaşterea mediului pentru clasele I şi a II-a vine să realizeze o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina Ştiinţe ale naturii studiată în clasele a III-a şi a IV-a. Se asigură, în acest fel, o continuitate a obiectivelor ciclului de achiziţii fundamentale, ce vizează stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat, stimularea potenţialului creativ al copilului, a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia, spre obiectivele ciclului de dezvoltare.
Clasa a III-a
Se studiază:
Clasa a IV-a
Se studiază:
Proiectarea interdisciplinară şi integrată a demersului didactic în învăţământul primar
Într-un admirabil eseu asupra interdisciplinarităţii şi integrării L. D Hainault evidenţia că, „astăzi, perpetuarea ştiinţei a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor şi rolul său în învăţământ s-a estompat în faţa dezvoltării individului… Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. Inconvenabilele sunt tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face omul să fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”.
Intradisciplinaritate |
Interdisciplinaritate |
Transdisciplinaritate |
Avantaje - respectă ierarhia cunoştinţelor anterior dobândite; - oferă siguranţă elevului care ştie că realizează un progres în studiul disciplinei; Dezavantaje - disciplina nu are o singură structură posibilă; - prin ea însăşi o disciplină nu are un caracter automotivant în învăţare decât pentru un număr mic de elevi, pasionaţi de domeniu; - transferurile de la o disciplină la alta realizate în cadrul acestei abordări sunt minime; - este centrată pe dogmatismul disciplinei şi nu pe utilitatea acesteia pentru elev |
Avantaje - favorizează transferul dând posibilitatea rezolvării de noi probleme; - decompartimentează şi reduce tentaţia dogmatismului; - privilegiază principiile şi conceptele generale, cu caracter larg de aplicabilitate realizând un raport economic între cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare; - din perspectivă tematică restituie fenomenul sau conceptul în globalitatea sa, în toate atributele sale; - prezintă o mare susceptibilitate de a motiva elevul prin racordarea puternică la realităţi pe care acesta le întâlneşte; Dezavantaje - trebuie să evite riscul unei generalizări abuzive; - prin evitarea dimensiunii verticale, intradisciplinare, poate duce la o anumită dezorganizare a cunoştinţelor, viziunea globală a universului nu trebuie să restrângă posibilitatea de clasificare şi organizare a cunoştinţelor în vederea specializării. |
Avantaje - este centrată pe elev, pe interesele directe ale acestuia; - disciplinele au rolul de a furniza obiectele şi situaţille de învăţare, conţinând relaţii care leagă şi organizează aceste situaţii; - introduc ca dimensiune majoră demersurile intelectuale sau afective; - se desfiinţează compartimentările favorizându-se transferul ; - în perspectiva verticală există avantajul sprijinirii pe structuri conferite de discipline; - perspectiva transdisciplinară tematică permite o libertate totală faţă de disciplină (poate fi şi un dezavantaj); Dezavantaje - schema de organizare este arbitrară; - în perspectiva verticală prezintă un risc major de revenire la predarea intradisciplinară; - în aceeaşi perspectivă rămâne compartimentată şi nu favorizează transferurile; - perspectiva transdisciplinară tematică permite o libertate totală faţă dediscipline (poate fi şi un avantaj). |
Fig. 1 Sinteză privind elementele distinctive ale abordărilor posibile ale disciplinelor curriculare- după D Hainault
Orice demers integrator trebuie făcut prin implicarea activă a copilului în construirea propriilor trasee de învăţare şi nu prin parcurgerea unor rute din a căror organizare elevul să nu-şi întrezărească interesul, să nu afle răspunsuri la propriile întrebări. Cunoaşterea mediului trebuie să reprezinte pentru elev un drum spre cunoaştere, spre modul de realizare al acesteia şi nu un studiu abstract al unor fenomene departe de interesele sale. Elevul trebuie inclus în chiar structura disciplinei, care nu trebuie să-i definească ceea ce el intuieşte sau foloseşte, ci să-l provoace să (re)descopere ceea ce îl înconjoară, ceea ce se întâmplă în jurul său, pentru a găsi soluţii problemelor cărora trebuie să le facă faţă. Trebuie să-l ajute să-şi construiască un model mintal coerent al realităţii. O aplicare eficientă a unei astefel de programe ar trebui să aibă la bază o serie de principii didactice specifice precum: